Varai, Maramuresul de „dincoace” de munti

Intr-un loc linistit, un paradis peisagistic, se afla Tara Chioarului. In aceasta zona regasim satul Varai, un loc cu 300 de suflete, o mica localitate ce apartine de Valea Chioarului si care se afla pe paraul Barsau. Aceasta apa curge lin prin fata curtilor oamenilor, fiind ca o muzica ascultata in surdina.

De la Bucuresti sunt cam 8 ore de condus cu masina, trecand pe langa Pitesti, Sibiu, Alba-Iulia, Cluj si Dej. Cum intri in judetul Maramures treci de niste serpentine, de satul Mesteacan ce apartine de comuna Valea Chioarului iar la un moment dat dai de o benzinarie numita Teoil. Dupa benzinarie faci stanga de pe drumul european E58 pe un drum comunal asfaltat. Dupa 5 km dai de primele case si constati ca satul este intins ca un fir de ata iar daca mergi spre centru vei da de un camin cultural, scoala si un magazinel situat peste paraul Barsau. Tot in aceasta zona drumul comunal se bifurca. O parte duce pe un deal spre biserica de lemn din sat iar cealalta duce spre iesirea din localitate. Daca vei continua drumul, vei ajunge in Salaj.

Satul este inconjurat de dealuri ce umbresc localitatea cand soarele este la apus si la rasarit, pe care se afla livezile oamenilor si paduri. In vale regasim culturi agricole.

Oamenii sunt foarte primitori, atat de primitori incat numai anul acesta am fost de 2 ori.

Eu impreuna alti trei prieteni, Razvan, Patricia si Alex am ajuns pentru prima data acolo in 2011 la invitatia altei prietene, Georgiana, ce are bunica acolo. Tin minte ca atunci am jucat volei pe terenul din apropierea caminului cultural. Da, aici oamenii joaca volei in fiecare duminica. Am fost atat de bine primiti incat lumea ne invita sa participam la diverse activitati, sa ii vizitam si chiar sa mergem la o liturghie in biserica de lemn care apropo, este una dintre cele mai vechi din zona.

Intr-o dimineata, bunica Georgianei ne-a pregatit o mancare copioasa si sanatoasa: jumari, ou in tigaie cu mamaliga, rosii, branza etc., asezonata cu o horinca. De ce asa? Pentru ca oamenii mergeau la muncile agricole si au nevoie de energie; nu era cazul nostru. Stiu ca la fiecare masa ne pregatea bunatati delicioase.

Nu pot sa uit de un majorat la care am ajuns fara sa fi fost invitat si la care am mers impreuna cu Georgiana. M-am distrat atat de bine incat la finalul petrecerii stiam pe toata lumea, in prezent pastrand legatura cu sarbatoritul si familia acestuia. Petrecerea s-a tinut undeva in apropiere de Somcuta Mare unde oamenii dansau inclusiv hore specifice zonei. Tot atunci am invatat sa pronunt corect, zic eu, „toate sogoritele”(tati sogoritzale) iar de fiecare data cand ma intorc repet pronuntia:)). La aceasta petrecere m-am ales cu porecla „reprezentantul sudului”, ramasa pana in ziua de azi.

In alti ani am mers impreuna cu prietenii la un festival de muzica electronica ce se tinea in Durusa, langa Varai. Am ajuns acolo urcand un deal, ne-am intins corturile pe iarba si am petrecut pana dimineata. Bautura oficiala a festivalului era horinca. Aceasta e atat de tare incat trebuie sa ai curaj sa bei. Este si licoarea cu care intampini orice oaspete in zona.

Este o placere sa te trezesti aici, auzind susurul paraului si cantecul pasarilor (inclusiv cocosii). O placere este si statul la un pahar de vorba si horinca cu cei din sat.

O faza amuzanta s-a produs la micul magazin de pe Barsau. Noi ne aflam la o discutie despre…viata. La un moment dat, cineva vede un cap de cerb pe geam. Ce cauta un cap de cerb pe geamul magazinului? Un om il adusese de te miri unde. Care ar fi sansele ca tu, aflat la o discutie cu prietenii tai sa stai si dintr-o data sa te trezesti cu un cerb pe geam.

Serile de multe ori se incheie cu mersul la benzinaria Teoil unde se sta pana tarziu.

Daca urci pe dealuri, vei vedea vatra satului si forma de boomerang a acestuia.

Nu am avut inca ocazia sa merg de sarbatori acolo insa am auzit de la Mihai, un prieten de acolo, ca este foarte frumos, cu datini si obiceiuri ca in Maramu’.

Vorba ca omul sfinteste locul este adevarata si se aplica pentru aceasta zona binecuvantata de Dumnezeu.

Vreau pe aceasta cale sa le multumesc tuturor din aceasta zona. De fiecare data ma/ne primesc cu caldura, prietenie si horinca (sau horincola, cum ii mai spuneam noi).

Pana la urmatorul articol nu uitati:

Calatoria este cea mai frumoasa poveste! Traieste-o!