Chiar, unde este Targovistea? Pai este in acelasi loc de peste 6 secole, mai exact din 1396 cand a fost atestat documentar, orasul cunoscand dezvolarea in timpul domniei lui Mircea cel Batran. A fost capitala Valahiei (Tarii Romanesti) multe secole, aici domnind printre altii Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Matei Basarab sau Constantin Bracoveanu.
Aflat pe malul drept al raului Ialomita in directia de curgere a acestuia, municipiul Targoviste este cel mai mare oras din Dambovita si resedinta aceluiasi judet. Se afla la rascruce de drumuri, acest lucru indicand faptul ca localitatea a fost un targ important, de unde si toponimia orasului. Trenul a trecut prima data pe aici in 1884, constructia garii fiind finalizata in acelasi an.
Targovistea are un aer aparte. Desi nu este foarte populat, avand in prezent putin peste 70000 de locuitori, regasim foarte multe obiective istorice, culturale, religioase si arhitecturale. Mai jos aveti cateva dintre obiective:
-Curtea domneasca cu Turnul Chindiei;
-Muzeul de Istorie, Muzeul Tiparului si al Cartii Romanesti Vechi, Muzeul de Arta, Muzeul National al Politiei Romane, Turnul Poarta Bucurestilor.
-Catedrala Mitropolitana Inaltarea Domnului, Catedrala Eroilor. Targoviste este localitatea in care regasim foarte multe biserici raportate la numarul de locuitori, cateva monument istoric.
Prima data cand am ajuns eu in Targoviste a fost prin gimnaziu. Stiu ca a fost singura daca cand am vizitat Curtea Domneasca si Turnul Chindiei. Au trecut multi ani pana m-am intors in Targoviste (sau TGV cum ii mai spun localnicii). Aici mi-am facut multi prieteni cu care mai pastrez legatura si azi. Unii sunt prin Brasov, altii prin Bucuresti, altii p-afara.
La sfarsitul clasei a 12-a am organizat o excursie de 3 zile la Cheia unde trebuiau sa vina mai multi oameni de la un concurs numit Sesiunea de Comunicari Stiintifice la Geografie (fosti participanti de la Sibiu). Printre ei se afla si Iulia, o persoana energica si pozitiva. Stiu ca nu ne-am strans foarte multi de la concurs. Au venit insa multi prieteni de-ai ei din TGV, oameni pasionati de cantat, chitara, drumetii, jocuri. Stiu ca a fost pentru prima data cand am auzit pe cineva facand karaoke pe o melodie in chineza. Eu am mai venit la Cheia cu Oana, o prietena din Zimnicea. Asa am fost „adoptati” de gasca frumoasa damboviteana.
Dupa aceasta excursie de la Cheia nu ne-am dus acasa ci am mers cu ei in Targoviste. A fost 2-a mea vizita. Aici am pus corturile pe malul raului Ialomita, langa Parcul Chindiei la campie (mai rar sa campezi in zona de ses). A fost ca la un foc de tabara.
Ultierior am facut nenumarate vizite acolo. Am fost la zilele orasului, cu cortul langa oras in zona dealurilor, la majorate, petreceri si chiar clandestin la Olimpiada Nationala de Geografie. In anul 1, nimereala sau nu, am avut doi colegi de camera tot din Targoviste.
Pentru ca anii treceau, oamenii se raspandeau prin tara si lumea intreaga. Asa ca desele vizite de la Targoviste s-au mutat la Brasov (majoritatea ducandu-se acolo la facultate). Aici mergeam la foc de tabara si chitara langa Predeal, la un pahar de vorba in „Arthur’s Pub”, la niste discutii in „For Sale” (aici poti sa iti lasi cartea de vizita pe perete..eu mi-am lasat biletul de tren) sau la o masa copioasa in „Ando’s”.
Pentru ca timpul trecea, incepeam sa ne intrebam: Unde e Targovistea? Plange pentru ca nu am mai vizitat-o. Asa ca ne-am reintors aici la un party de Craciun, la o nunta sau la o vizita pur si smplu.
Un loc in care ne simteam foarte bine este „Fj(i)ord-ul”. Muzica si voie buna. Le spuneam multora ca Targovistea este ca a 2-a casa pentru ca mergeam foarte des. Centrul vechi, restaurat in ultimii ani, iti da senzatia ca esti la inceput de secol XX. De vazut localuri ca „Moshu” sau „Casa Veche”.
Dar aventura nu se desfasura numai in Targoviste. Liviu, un prieten, un explorator in toata regula, ne-a dus la tara la Pucheni. Sa ajungem acolo a fost o adevarata aventura. 
Am luat un microbuz pana la Malu cu Flori si de acolo am mers pe jos 9 km cu desaga pana la Pucheni. Pe drum ne-am oprit la un birt ca sa savuram o bere rece. Noi am numit-o Poiana lu’ Iocan deoarece am stat la palavre mai mult de un ceas. Tin minte ca am savurat bere Ciucas (reclama:))). Ajunsi in Pucheni, am descoperit un peisaj ce alterna, cu dealuri, vai, ravene si un sol rosiatic. Padurea se afla undeva sus iar in depresiune era vatra satului. Casa lui Liviu se afla insa la vreo 20 de minute de sat. Aici am gasit o casa batraneasca, o sura si niste buturugi pe care am mancat. Spre seara am facut un foc de tabara. Neavand lemne, Tibi, un alt prieten, a considerat ca toporul este bun de foc (sau coada toporului:))). 
Asa ca, a luat toporul si l-a aruncat in foc; de vreo 2 ori chiar:D. Eu am muscat din niste cremene crezand ca e ciocolata iar Catalin, un alt prieten, a adormit langa foc (destul de periculos). Spre seara am mers la discoteca cu Tibi in prima faza si apoi cui Catalin. Hai sa vedem ce e pe acolo. Drumul era pe un camp luminat de luna. Auzisem ca ursii isi mai faceau „veacul” pe acolo. La discoteca am dat de muzica traditionala:)) si o melodie de la Edward Maya. A 2-a zi am fost vizitati de mai multi oameni pe ATV-uri ce stiau ca suntem acolo si am mers cu caruta. Era timpul sa ne intoarcem spre Targoviste. Cum ne-am intors pana la Drumul dintre Targoviste si Campulung? Pe albia unui rau care era cam secat atunci (senzationala drumetie). Imi era foarte sete asa ca am baut apa dintr-o fantana vorbind la telefon:)). Am dat si pe la Voinesti, de aici fiind Denis, o prietena de la geografie. Zona este recunoscuta pentru livezile de meri.
Pot spune ca ma apuca nostalgia de fiecare data cand povestesc astfel de lucruri. Ce am povestit sunt numai cateva din intamplarile targovistene sau asociate Targovistei.
Sper ca v-a placut povestirea mea. Vor mai urma si altele. Am decis sa scriu aceste randuri si pentru ca de curand m-am revazut cu Lavinia si Diana, 2 surori ce faceau parte din acea gasca frumoasa.
Pana data viitoare nu uitati:
Calatoria este cea mai frumoasa poveste. Traieste-o!
Colectionarul de Orase 