Israel si povestea celei mai frumoase amintiri. Pentru #superblog.

Am sa alatur provocarii Momondo de la #superblog si am sa povestesc cea mai frumoasa amintire dintr-o calatorie de-a mea. Aceasta s-a petrecut in Israel. Sunt un om caruia ii place sa se deplaseze in locurile in care nu a mai mers niciodata. Pentru ca nu mai vizitasem niciodata Israel, am zis gata, aceasta este urmatoarea mea calatorie.

Prefer sa ma numesc calator si nu turist. De ce? Pentru ca pe langa clasicul vizitat al obiectivelor, mersul la restaurante si dormitul la hotel, imi place sa ascult povesti, sa vorbesc cu localnicii, sa imi fac prieteni, sa ma pierd pe strazile localitatilor. Prefer sa organizez singur sau impreuna cu prietenii calatoriile.

Revenind la Israel si la cea mai frumoasa amintire, era o ocazie buna sa aplic ce am enumerat mai sus. Mi-am luat 3 prieteni si ne-am pus pe treaba.

Primul pas a fost acela planificarea zborurilor: aterizam in sud la Eilat-Ovda si plecam spre Romania din Tel Aviv.

Al 2-lea a fost stabilirea traseului, a obiectivelor ce urmau a fi vizitate, a modului in care ne vom deplasa si cazarea.

Al 3-lea pas a fost sa ne facem bagajul si sa ne urcam in avion plini de bucurie, optimism si speranta ca vom avea o vacanta reusita in Israel.

Citisem cateva lucruri despre geografia si istoria locului. Fascinant cum intr-o tara atat de mica poti gasi o istorie atat de bogata, dar si niste peisaje extrem de spectaculoase.

Pe scurt, am fost la Marea Rosie in ianuarie (plaja era plina), am urcat la Masada (loc al rezistentei evreilor contra romanilor in antichitate) sau am refacut drumul lui Hristos pe Via Dolorosa in Ierusalim.

Cel mai frumoasa amintire

Cea mai frumoasa amintire a fost momentul in care am ajuns la Ein Bokek. Am auzit de la geografie cum ca este locul situat la cea mai mica altitudine la nivel mondial (360 metri sub nivelul marii) deoarece se afla intr-o depresiune tectonica (Depresiunea Iordanului). Eram fascinat deoarece ma aflam intr-un loc despre care vorbesti la superlativ, unde peisajul este superb, iar marea, atat de sarata, te tine la suprafata.

Nu departe de mare, langa Ein Bokek la cateva sute de metri, gasim un fel de coline, munti. Paradoxal , acei asa-zisi munti se afla sub sau aproape de nivelul marii (0 metri). Facand o paranteza, culmea unde se afla Masada este situata la numai 60 de metri deasupra marii. Cand te uiti spre Marea Moarta, ai zice ca esti mult mai sus. Fascinant!

 

 

 

 

 

La inceput, nu am vrut sa intru in apa sarata. Mentionez ca era ianuarie. Apa era destul de calda. Singurii aflati in mare erau 2 indivizi cu un caiac.

Pana la urma mi-am facut curaj si am intrat in apa. Pe fundul marii se aflau granule de sare. Legenda cum ca apa aceasta te tine la suprafata este adevarata. A fost o senzatie incredibila. Sa stau relaxat, sa nu misc mainile si picioarele, si sa plutesc. As fi putut lejer sa citesc o carte sau un ziar. Aveam „360” de motive sa fiu fericit. Eram intr-un loc unic despre care se vorbeste pe tot Globul.

Stiu ca am stat cam 2 ceasuri acolo. Apa sarata are o consistenta oarecum uleioasa. Chiar asa se simte.

Trebuie precizat ca plaja de la Ein Bokek este publica. Oricine poate merge acolo fara nicio problema.

In sprijinul acestei scrieri, am sa adaug un clip video realizat de mine in care puteti vedea cum efectiv plutesc in Marea Moarta (minutul 5:13).

Aceasta a fost cea mai frumoasa amintire, cea mai tare senzatie pe care am trait-o in calatoriile mele. Sper ca v-a placut povestirea si ma bucur ca am avut ocazia sa o impartasesc.