Zilele acestea simt ca nu prea am asa o mare inspiratie la scris. O fi de la ploaia care s-a abatut asuprea tarii in ultimele 2 saptamani de cand am revenit in tara. Cine stie?
Am zis, hai sa pun ceva pe „foaie”. Poate, poate iese ceva. Ce va urma sa cititi s-ar putea sa nu fie foarte reusit. Dar, hai sa incercam.
Daca timpul imi permite, fie ca vorbim de cateva ore, zile, saptamani, incerc sa calatoresc. Nu vreau sa stau inchis intr-un loc deoarece atunci intervine plictiseala si incep sa ma gandesc la diverse lucruri, griji etc.
Calatoria nu trebuie sa fie neaparat departe de casa, dar daca se poate, de ce nu. Daca plimbarea ar fi pe gratis, as pleca incontinuu. Sunt oameni care reusesc sa faca asta din donatii sau alte metode (couch surfing, autostop etc.).
De ce reusesc sa scap de plictiseala prin calatorie?
Pentru ca imi tin mintea mereu ocupata. Ma uit la oameni, cladiri, dispunerea in teren a strazilor, vegetatie, caut descrieri cu privire la locatia in care ma aflu. Totul in jur este captivant, interesant deoarece nu trec zilnic pe acolo. Fiecare loc are o poveste pe care imi place sa o descopar.
Ce mai este palpitant este acea asteptare a unei calatorii, proiectia pe care eu mi-o fac despre locatia pe care urmeaza sa o vizitez.
Dupa ce ma intorc, raman asa, suspendat in atmosfera calatoriei o buna perioada si reflectez asupra a ce am descoperit si redescoperit (aplicabil pentru locurile pe care le-am mai vizitat).
Cred ca pentru mine, calatoria este chiar o metoda buna de a alunga plictiseala. Sunt si altele, dar calatoria este „number one” la acest capitol, ca sa zic asa.
Acum o sa va spun o faza concreta: Cum am scapat de plictiseala intr-o vineri seara? Cred ca era 2014 si ma intorceam de la serviciu. Nu aveam niciun plan facut. Urma sa ma intorc acasa si probabil sa ma uit la TV. Pe drum, mi-a venit o idee. Eu mai aveam un judet de vizitat ca sa ajung la borna 41, adica numarul judetelor din Romania. Cred ca am dat 5 minute pe acasa, mi-am aruncat niste haine intr-un rucsac si am plecat direct la gara. Urma sa merg la Oradea, Bihor ca sa „bifez” locul. Trenul pleca la 18:45, iar eu aveam la dispozitie putin peste o ora ca sa imi iau rucsacul, sa ajung la gara si sa cumpar bilete. M-am urcat in tren cu 2 minute inainte de plecare. Pana s-a intunecat, am stat pe hol ca sa ma uit la peisaj. Am intrat in vorba cu oamenii. La Brasov, am luat niste beri de la un magazin aflat pe peron pentru drum. Mai aveam de mers inca 10 ore. Ajung eu spre dimineata. Eram alt om multumita calatoriei. Desi am dormit putin, iar somnul nu a fost prea confortabil deoarece nu am mers la cuseta, ci la compartiment, totusi aveam pofta de viata. Orasul Oradea a fost foarte frumos. Am vazut ca acum este o bijuterie in toata regula, foarte multe cladiri fiind restaurate. Trebuie sa revin.
Acesta a fost un exemplu, dar orice calatorie imi alunga plictiseala. Din punctul meu de vedere, plimbarile si descoperierea de noi locuri ajuta mult la scoaterea omului din rutina. La mine functioneaza. Cu cat mai dese calatoriile, cu atat mai bine.
Atunci cand intrati pe pagina, puteti citi un fel de motto: „My favourite thing is to travel where I’ve never been”, adica „Lucrul/activitatea meu/mea preferat/a este sa calatoresc unde nu am mai fost”. Comportamentul meu de calator se ghideaza dupa acest motto. Imi place mult sa ma plimb, cu precadere in locatii in care nu am mai ajuns.
Acum ar trebui sa fac si o incheiere. V-am zis, zilele acestea parca nu am avut inspiratie. Cred ca e timpul pentru o noua calatorie. Eh, o sa aleg zicala aceea pentru final:
Calatoria este probabil cea mai frumoasa poveste. Traieste-o!
Alunga plictiseala:)
Colectionarul de Orase 