Despre Vama Veche s-au spus multe, iar in Vama s-au intamplat multe. Ba ca „s-a stricat Vama”, ba ca „ne-am stricat noi”. Cert e ca acest loc a devenit popular deoarece Chirila a cantat foarte mult despre el, dar si pentru ca i s-a dus vestea prin viu grai cum ca acolo e o atmosfera linistita, ca praful de vama isi face des simtita prezenta atunci cand bate vantul, ca oamenii impart o bere cu tine daca nu ai bani, ca poti sta cu lunile fara bani pe perioada verii si tot fericit ramai.
Eu nu am apucat sa cunosc locul in anii ’90 deoarece eram prea mic, ci undeva prin 2006 la 15 ani. Auzisem ca acolo merg numai persoane care asculta muzica buna, rock, punk, folk, oameni care pun pret pe prietenii si mai putin pe lucruri materiale, liberi, veseli, colorati, care spun glume si poarta discutii pline de substanta. La asta ma gandeam eu inainte sa merg. Stateam la Costinesti, un loc diferit de Vama, dar care si el a avut candva povestile sale cu oameni frumosi, povesti auzite de la parinti. Inca mai avea in 2006. In vara aceea am mers mai multi in Vama Veche. Am luat trenul pana la Mangalia, un personal vechi care se deplasa cu 30-40 km/h pana la Mangalia. Stiu ca era compartimentat, ticsit cu oameni care mergeau in sudul litoralului. Din Mangalia, am luat un microbuz, full si acesta.
Cand am ajuns acolo, cred ca am prins perioada de „tranzitie”. Inca erau strazi neasfaltate cu praf, localuri „vamaioate” traditionale, corturi pe plaja la greu, persoane care stateau pe nisip nu ca sa prinda bronz, ci ca sa spuna o poveste, oameni cazati in curtile localnicilor, iar locurile „comerciale” erau putine. De asemenea, am remarcat micile shop-uri si standurile unde se vindeau accesorii. Nu am zabovit mult timp.
Au trecut anii si Vama s-a transformat. In 2009, 2010 deja lucrurile s-au schimbat. Erau mai multe magazinele cu mancare (clatite si sandvisuri), locuri de cazare, mai multe cluburi, dar frumos. Strada care ducea spre plaja, cea plina cu magazine capatase un invelis asfaltic. Praful disparuse de aici. Preturile erau acceptabile. Tin minte ca in 2010 am venit cu un grup de „geografi” din Costinesti pentru o seara in Vama. Nu aveam cazare, asa ca urma sa facem noapte alba. Bagajele le-am lasat la niste prieteni langa „La Canapele”. Un domn, sa ii zicem „proprietarul” vilei respective si al localului „La Canapele”, desi nu sunt sigur el le detinea, ne-a vazut si a tipat la noi ca de ce stam fara sa platim. Dar noi nu stateam, doar voiam sa lasam bagajele. Insa, el nu intelegea. Locul in care ne-am strans apoi era stuful. Dansam pe plaja langa bec, beam bere la PET cumparata de la supermarket. La un moment dat, s-a terminat berea, asa ca am dat-o pe horinca de Maramures. Licoarea era intr-o sticla de plastic la 2L Mai aveam niste pahare de plastic ca sa bem din ele. Oamenii care treceau si ne vedeau cu sticla aceea veneau la noi ca sa bea si ei. Unii aveau cani, altii pahare, de parca Vama era un fel de bar in miscare. Le-am dat ca sa bea din horinca, insa nu au putut mai mult de o gura. Era atat de tare, incat nu puteai sa bei fara sa stingi cu apa. Cert e ca dimineata inca era horinca. Se bause doar un litru deoarece oamenii nu aveau curaj sa incerce mai mult, asa ca au trecut iar pe bere. O ora si ceva ne-am asezat vis-a-vis de un market si efectiv am stat de vorba si am cantat cantece gen „Andrii Popa”.
Urma sa se „crape” de ziua. Eram undeva langa „La Canapele”, iar proprietarul sau ce era domnul de acolo, ne-a vazut si a zis ceva de genul: „Sa veniti sa imi platiti”. Contrar asteptarilor, am ajuns sa vorbesc cu el. Cum? 3 polonezi si 3 poloneze au venit tarziu in noapte in Vama si cautau cazare. Incercau sa se inteleaga cu domnul de la vila, proprietarul. El nu stia engleza, asa ca m-am gandit sa ii ofer o „engleza de ajutor”. I-am tradus si s-au inteles. 6 polonezi s-au cazat la el cateva zile. Banii se duceau in visteria sa si multumita mie. Poate daca nu ii traduceam, nu se intelegeau, iar polonezii cautau alt loc. Cine stie?! Asa ca, multumit, a venit la mine si mi-a zis ca ii pare rau ca a tipat la noi. Ne-a invitat „La Canapele” unde am stat de vorba cu el, dar si cu altcineva, vamaioti vechi. Am auzit niste povesti incredibile despre litorarului de altadata, despre vama de alta data: „Atunci era un sat pescaresc. Veneau tineri ca voi si stateau cu saptamanile pe plaja, la cort. Nu era mare lucru, doar acei tineri, plaja, marea, soarele, linistea, cativa localnici si praful. Acum e altfel”. Spre dimineata, am mers toti ca sa vedem rasaritul.
De 1 Mai Muncitoresc, in 2014 si 2015, am revenit in vama. Deja hotelurile si-au facut loc in micutul sat, era mai putin praf din acela de Vama, iar localurile erau destul de scumpe. In 2014, am mers „La Pirati”. Muzica era atat de tare, incat trebuia sa tipi ca sa te auzi cu cei de la masa ta. Mesele erau joase, campenesti, dar aveau farmecul lor. Fix unde ne-am asezat, era un individ care dormea pe masa. Noi am baut bere langa el. Nu l-a deranjat nimeni. A stat asa cu orele. Apoi, ne-am dus in capatul statiunii ca sa dansam, dar si la stuf. Ne-a prins iara rasaritul. Pe la 6 dimineata am intrat in apa ca sa fac o baie. Era foarte rece, dar senzatia era unica. A 2-a zi. am gasit niste oameni care stateau cu capul pe bordura in mijlocul zilei.
Prin 2015, am mers cu o gasca mai mare cu masina. Eram cazati in Mangalia, asa ca am luat un taxi pana in Vama. Am strabatut statiunea in lung si lat, am dansat, am vorbit cu oameni de-acolo. Tin minte ca cineva a venit cu o masina plina cu doze de bere in portbagaj. Era exact ca in videoclipul trupei Vama – Perfect fara tine.
Sunt doi ani de cand nu am mai trecut prin Vama Veche,. Oare ce-o mai face praful ala? Ar fi timpul sa dau o fuga pana acolo.
Spunem ca Vama s-a schimbat. Dar si noi ne-am schimbat. Povestile nu. Ele raman aceleasi in mintea noastra, pline de incarcatura emotionala. Doar cand te apuci sa le spui altor prieteni, te ia nostalgia.
Peste ani, aici vei auzi de „povestea care va merge mai departe ca vantul din Vama Veche”, povestea noastra, a fiecaruia, iar praful va fi si el, daca nu pe strazile asfaltate, macar pe plaja.
Colectionarul de Orase 