Chiar daca nu e inca 1 Mai, am hotarat sa va povestesc cum am petrecut aceasta mini-vacanta acum 2 ani. Evident ca printr-o calatorie. Weekend-ul a fost unul prelungit, de 3 zile, deoarece 1 mai a picat intr-o zi de luni in 2017.
Prin aprilie ma uitam pe harta si cautam o tara in care sa mergem, de preferat sa fie una pe care nu am mai vizitat-o. Urma sa ne deplasam cu masina, asa ca trebuia sa fie in proximitatea Romaniei. Aveam de ales intre Croatia, Bosnia, Slovenia, Slovacia, Ucraina, Moldova, Turcia si Albania. Am ales sa mergem in Slovacia la Kosice. Nu a existat un motiv anume, pur si simplu am inchis ochii si am pus degetul pe harta. S-a nimerit sa fie Slovacia.
„Oricum toti miticii vin vineri seara pe Valea Oltului”
Dupa munca, in vinerea cu weekend-ul prelungit, pe 28 aprilie, plecam spre judetul Hunedoara, la Boholt, un sat nu departe de Deva. Cand am sunat sa rezerv o camera mi-a raspuns un domn care a zis printre altele ca ne asteapta si ca „oricum toti miticii vin vineri seara pe Valea Oltului”, facand referire la bucuresteni. In fine, trecand peste afirmatia pe care eu am gasit-o amuzanta, am plecat la drum. La Soimus am facut stanga spre Boholt. Ajungem la cazare si il sunam pe proprietar ca sa ne deschida. Acesta nu raspunde in prima faza. Mai apelez de vreo 3-4 ori. Iara niciun raspuns. Hotaram sa mergem la Deva pentru a innopta. Gasim o camera la Hotel Deva. Stiam de acest loc deoarece in 2005 profesorii de la o olimpiada de geografie au fost cazati acolo. Desi ne aflam in holul hotelului, nu ne-am cazat direct la receptie, ci am rezervat pe loc pe booking.com pentru ca era cu cateva zeci de lei mai ieftin. Acest lucru ne-a fost spus chiar de receptioner. Ulterior, am mers cu rezervarea la receptie si am platit.
„M-a luat radarul”
A 2-a zi ne-am trezim, am servit micul dejun care a fost consistent. Trebuia sa ne tina cel putin pana la iesirea din tara. Voiam sa vizitam cetatea Devei, dar nu am mai apucat (de-a lungul timpului, telecabina a fost in reparatii). Aflasem ca punctul vamal de la Nadlac este foarte aglomerat deoarece multi oameni mergeau in vacanta de 1 mai, asa ca am hotarat sa schimbam traseul si sa iesim din tara pe la Varsand, nu departe de Chisineu Cris. Am plecat din Deva, iar cu cativa kilometri inainte de orasul Brad am fost tras pe dreapta alaturi de alti participanti la trafic. Vine politistul la mine, imi cere actele si imi spune ca am fost oprit pentru viteza. Intreb cat am avut si imi se raspunde ca undeva la 65 km/h in localitate. Zic, asta e, gandindu-ma ca puteam sa am mai mult. Deci, implicit amenda era mai mare. Politistul revine la mine cu actele si imi spune: „Domnule, am gresit eu. Ati avut 87 km/h, nu 65. Amenda este 870 RON (deja ma gandeam daca sa ma intorc acasa sau nu). Daca o achitati in 48 de ore lucratoare, aceasta va fi la jumatate. Primesc procesul verbal intocmit de la agentul de la Politia Brad si imi vad de drum. Oprim undeva in zona Varfurile pentru a face o mica pauza.
„Aoleu, am pus benzina in loc de motorina”
Dupa 2 ore de condus, oprim la o benzinarie din Chisineu Cris pentru a alimenta. Iau pompa, bag 30 de litri si o asez la loc. Imi dau seama ca am pus ce nu trebuie. Ii spun prietenei mele: „Aoleu, am pus benzina in loc de motorina. 30 de litri. Ce ma fac?!”. Acum pentru mine nu conta foarte mult ca am pierdut banii pe carburant, ci ca o sa stric masina daca voi merge cu ea pentru ca era Diesel, iar eu in rezervor aveam multa benzina. Dupa cateva minute de panica, ma duc in benzinarie, ii explic unui angajat cele intamplate si ii cer ajutorul. Cei de acolo suna niste baieti care se ocupau cu tractari auto si nu numai. Pe scurt, cu masini. Dupa 20 de minute sosesc doi oameni care conecteaza rezervorul de la masina mea la bateria de la autoturismul lor. Toata compozitia scoasa, benzina plus putina motorina care a ramas, este pusa in 3 bidoane mari. Va dati seama cat carburant am irosit. A fost important ca mi-am dat seama la timp, ca am rezolvat problema si ca nu am plecat la drum deoarece m-as fi oprit probabil pana la vama cu Ungaria. Toata operatiunea de scoatere a combustibilului a durat apoximativ doua ore. La final intreb cat costa. Mi se raspunde ca 50 de lei. Foarte putin deoarece oamenii aceia chiar s-au chinuit. Le-am lasat 100. La final, mi-au zis ca ei n-au ce face cu carburantul si m-au intrebat daca vreau sa il iau. Le raspund ca „Nu imi e folositor. Daca o sa se uite la vama in portbagaj si o sa vada bidoanele, o sa creada diverse. Luati-l dumneavoastra”. Unul dintre baieti imi da o carte de vizita si imi zice ca o sa incerce sa il vanda la niste tractoristi care au nevoie de combustibil: „Daca treci prin Chisineu Cris la intoarcere, suna-ma. O sa iti dau banii luati pe carburant”. Mi s-a parut ceva incredibil. Oamenii acestia, pe langa faptul ca m-au ajutat si mi-au cerut putin, voiau sa imi dea banii pe combustibilul irosit dupa ce il vindeau mai departe.
Deja am pierdut 3 ore. In drum spre Kosice, voiam sa oprim si in Debrecen. Trecem de vama. N-a fost deloc aglomerat. La Debrecen parcam la un mall si ne plimbam putin prin oras. Era o vreme noroasa, insa orasul era frumos.
„I know the mayor of the Tatra mountains”
Ajungem la Kosice seara si ne cazam in sudul orasului. Erau foarte multi straini. Mergem la parter unde se difuza meciul de box dintre Wladimir Klitschko si Anthony Joshua. Langa noi se asaza un slovac venit acasa din Spania (asta am aflat ulterior) care incepe sa ne intrebe de unde suntem, ce cautam la Kosice etc. Ne zice ca trebuie neaparat sa vizitam Muntii Tatra, ca el il cunoaste pe „primarul” din Tatra: „You should visit the Tatra mountains. I know the mayor of the mountains. He is my friend. I will call him and inform him that you will visit him tomorrow. Go there, it is very nice”. Omul era destul de „vesel”, mai ales ca era tarziu. Vorbea mult despre cum a pariat el pe meciul de box, despre viata si amicii lui.
A 2-a zi am mers sa vizitam orasul, unul destul de interesant, cu o biserica impunatoare construita in stil gotic. In 2013 a fost Capitala Culturala Europeana alaturi de Marseille. Am dat o fuga si la Kosicka-Bella, un loc frumos in munti, nu departe de oras.
Vizita la Tokaj
Era timpul sa plecam spre Tokaj, un loc cunoscut pentru vinuri. Localitatea se afla confluenta dintre raurile Bodrog si Tisa. Peisajul natural este spectaculos, dealurile fiind impanzite cu vita de vie. Micul oras istoric din nord-estul Ungariei este bine conservat, fiind popular in randul degustatorilor de vinuri si nu numai. Am dagustat, am cumparat 6 sticle de vin, ne-am plimbat putin prin oras, iar apoi am mers sa alimentez. De data aceasta am pus ce trebuie. Motorina. Ne indreptam spre tara. Am intrat in Romania pe la vama Petea, avand ca destinatie finala pentru acea zi satul Varai din Maramures.
„Hai sa iti mai pun un pahar de horinca”
La Varai ajungem spre seara. Am mai fost in locul acesta de multe ori. Era destul de rece afara, dar urma sa ne incalzim cu niste pahare de horinca. Suntem intampinati de cunostintele din sat cu paine, slanina, ceapa si horinca. Ce sa mai. Totul era perfect. Ne putem la masa, povestim, si uite asa pierdem notiunea timpului. Gazda, in momentul in care se golea paharul, zicea: „Hai sa iti mai pun un pahar de horinca”. Dam peste cap „horincola” cum ii mai ziceau in gluma cei de acolo si uitam de frig. Am innoptat in Varai.
Cristian, vrei sa vorbesti cu Lucian in direct la radio?
In ultima zi a mini-vacantei, urma sa ne intoarcem spre casa. Era un drum lung de 560 de kilometri, bine cunoscut de mine. Am plecat destul de tarziu, pe la 3 dupa amiaza. In drum spre casa ascultam Digi FM la radio. Era emisiunea lui Lucian Mandruta, Interactiv. Toti cei care intrau in direct vorbeau despre ce au facut de 1 mai. Aceasta era subiectul emisiunii. Undeva pe la Aiud, judetul Alba, trag pe dreapta, trimit un mesaj la Digi FM si spun ca doresc sa intru in direct pentru a povesti ce mi s-a intamplat in weekend. Sunt sunat de cei de la Digi: „Salut! De la Digi FM te sunam. Cristian, vrei sa vorbesti cu Lucian in direct la radio?” Uite asa am ajuns sa povestesc eu unei tari intregi pataniile de 1 mai. Moderatorul mi-a spus ca i-a placut povestea mea, ca am descris-o cu entuziasm.
Cum puteam sa inchei mai bine o vacanta scurta, dar plina de evenimente? Prin a-mi spune povestea intr-o emisiune de la Digi FM in care eram auzit de oameni din toata tara. In 2006, trupa Vama Veche a lansat o melodie care se numea La radio si care suna cam asa: „La radio, vreau sa ajung la radio/ S-auda o tara intreaga cine-s eu cu adevarat”. Asa si eu…la radio, vreau sa ajung la radio!
Pana la urmatorul articol, nu uitati:
Calatoria este cea mai fromoasa poveste. Traieste-o!
Colectionarul de Orase 