A mai trecut un an si emotiile au crescut. Eram clasa a 10-a. Dorinta de a reusi la olimpiada era si mai mare.
Deja era al 3-lea an consecutiv in care participam. Si in acest an m-am calificat la faza nationala. La liceu si judeteana am obtinut locul 1. Urma sa plec la Baia Mare.
Trebuia sa strabatem tara de la sud la nord. Din Alexandria am plecat destul de devreme, cu noapte in cap, cum se spune. Am mers cu 2 masini. Una era condusa chiar de fratele meu. Ne-au dus pana la Gara de Nord de unde am luat trenul de Baia Mare. Nu am mai mers cu trenul atat de mult pana in acel moment. Eram 6 participanti din Teleorman, 2 la a 8-a si cate unul la a 9-a, a 10-a, a 11-a si a 12-a.
Imi aduc aminte ca eram fascinat de garile prin care treceam, dar si de faptul ca strabateam locuri noi. Ne apropiam de Baia Mare. Cu cativa km inainte de a ajunge am vazut un furnal care era foarte inalt. Este cea mai mare structura din Romania: Cosul combinatului Cuprom de 352 metri.
Am fost cazati la un camin situat in centru, aproape de McDonalds si de Pizzeria H (stiu ca multi olimpici vorbeau in termeni laudativi despre pizza de aici:D). Baia Mare este un oras la poalele Ignisului, asezat pe raul Sasar, candva foarte poluat, cu o populatie de cca. 130000 locuitori.
Ne-am imprietenit cu oameni din Tulcea, Giurgiu, Arges sau Buzau. Mai jos este singura fotografie pe care am reusit sa o gasesc de la Baia Mare. Este realizata in zona muntilor Ignis. A fost o incercare de a merge pe jos prin munti pana la Barajul Firiza situat la 12 km de oras. Ne-am multumit cu privelistea orasului.
A 2-a zi am avut proba teoretica scrisa ce valora 75% din punctaj. Am fost multumit.
La proba practica pe teren am fost in locuri ca Baia Sprie sau Ardusat pentru a face observatii pe care urma sa le folosim la proba practica scrisa care se tinea ziua urmatoare.
Stiu ca aici am jucat muuuult fotbal (stateam cu orele pe terenul de sport), mima sau boltz (un joc in care trebuie sa spui „boltz” in loc de 7, numere ce contin pe 7 si multiplii de 7; se joaca in numar mare; daca spuneai 7 si nu blotz, luai o dusca; interesant era ca unii spuneau intentionat numarul ca sa bea un pic;)).
In excursie, organizatorii ne-au dus in Maramuresul Istoric. Am ramas impresionat de Sighetu Marmatiei (Memorialul Durerii), Saliste si Petrova (locuri in care am mancat bine si am asistat la un spectacol traditional din Maramu’ pregatit de sateni). Bineinteles ca, in cele 2 locatii, am fost serviti cu horinca, licoarea specifica locului. Dupa 2 paharele eram in alte lume. Excursia a durat foarte mult, asa ca am ajuns tarziu pe seara. Am fost escortati de politie, fiind ca o coloana oficiala.
Rezultatele s-au afisat intr-o seara. Am luat locul 15, obtinand astfel mentiune. Am fost destul de multumit. In 3 participari, aveam 2 mentiuni.
Despartirea de Baia Mare si de oamenii pe care i-am cunoscut acolo a fost grea. Ne-am propus sa ne revedem si la anul.
In drumul spre casa am cantat pe tren, am spus povesti si am rememorat ce am facut noi la Baia Mare cu cei din lotul Teleormanului. In 7 zile am mers nu mai putin de 2000 km.
Multi dintre fostii participanti de la ONG 2007 sustin ca aceasta editie a fost cea mai frumoasa. Si mie mi s-a parut extraordinara. Insa, cea mai importanta si distractiva olimpiada pentru mine urma sa aiba loc anul urmator in Buzau (ONG 2008). Acolo am obtinut cel mai bun rezultat si era cat pe ce sa merg la faza internationala. Va voi explica in urmatorul articol ce s-a intamplat.
Colectionarul de Orase 